Obiective istorice în comuna Ghelari - Tara Hategului Tinutul Padurenilor

Furnalul de la Govăjdia, județul Hunedoara, se află în capătul vestic al satului Govăjdia, la 20 km de municipiul Hunedoara (10 km pe terasamentul căii ferate înguste). Furnalul este vestit pentru că aici s-au produs unele componente din fontă pentru turnul Eiffel din Paris, și fontă pentru oțelul produs pentru turnul Eiffel la uzinele din Reșița. Totuși, trebuie menționat că istoricul român Ion Bocioacă în cartea sa „Gheorghe Pănculescu, legendă și adevăr” contestă această afirmație (vezi bibliografia). Acest furnal la vremea lui a fost primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea pe plan mondial.

Astăzi este deschis vizitatorilor. Clădirea a fost declarată în anul 2000 monument de arhitectură industrială (Legea nr.5 din 6 martie 2000) și este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara.

Construcția a început în anul 1806 și s-a finalizat în 1810. Pe fațada clădirii furnalului dinspre confluențele pârâurilor Nădrab și Runc s-a așezat o placă memorială cu inscripția „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”.

Suma alocată construcției s-a dovedit a fi insuficientă, pentru că această sumă era de ajuns doar să se construiască furnalul, hala furnalului și aducțiunile de apă.

Pentru asta Mätz Sámuel, proprietarul atelierelor de fierărit împreună cu Asztalos József, maistrul dulgher au întocmit proiecte noi de investiții care cuprindeau și construirea unei locuințe maistrului topitor.

Este considerată cea mai mare biserică ortodoxă din România construită în spațiul rural. Construcția acestui măreț edificiu religios a început în anul 1939 sub îndrumarea preotului Nerva Florea, care a și dus-o la bun sfârșit.

Greutățile prin care trecea România în timpul celui de-al doilea război mondial au făcut ca lucrările la construcția viitoarei biserici să demareze cu greu.

În anul 1942 a luat ființă în Ghelari un cor mixt, numit "Muncă și lumină", care împreună cu fanfara Exploatării Miniere Ghelari au făcut în cursul anului 1942 vizite în întreaga țară, pentru a strânge fondurile necesare înălțării bisericii.  

Vremurile care au urmat au făcut ca lucrările la viitoarea biserică să înainteze cu greu. Germenii comunismului au început să încolțească și în Ghelari. Biserica a început să fie prigonită și doar dârzenia Preotului Nerva Florea care a suferit și închisoarea pentru idealul său „de a zidi o biserică măreață“ a făcut ca aceasta să mai fie posibil.

Frumoasa pictură a fost realizată de Constantin Nițulescu cu o echipă de cinci pictori, ucenici ai săi, după tipicul iconografic al Bisericii Ortodoxe. Mobilierul a fost confecționat în Biserică de către sculptorul Ioan Cristea din Alba Iulia. În 4 noiembrie 1973 biserica a fost sfințită de către episcopul Visarion Aștileanu al Aradului.

Dimensiunile bisericii sunt impresionante; 47 m. lungime, 21 m. lățime și 47 m. înălțime, planul ei fiind cel bizantin, adică crucea greacă și având 7 turle: două mai înalte în fată, două la limita dintre naos și pronaos și două la limita dintre altar și naos iar al șaptelea este cupola. Iconostasul este turnat în ghips și poleit cu foiță de aur, ca și aureolele sfinților din biserică.

Toate aceste lucrări s-au făcut sub păstorirea Preotului Nerva Florea. Preotul-ctitor a mai ridicat și numeroase alte anexe în jurul bisericii dintre care amintim un bloc cu patru apartamente, unde astăzi funcționează un schit și o frumoasă clădire care urma să adăpostească muzeul bisericii.