Obiective istorice în comuna Rîu de Mori - Tara Hategului Tinutul Padurenilor
Main menu:
Obiective istorice în comuna Rîu de Mori
Țara Hațegului > Rîu de Mori
1. Cetatea cnezială a Cândeștilor (Cetatea de Colț) și Biserica Colț
a. Cetatea Colț dateazǎ de la începutul sec. al XIV-lea, când a fost ctitoritǎ de cneazul Cândea. Ulterior, Cândea a trecut la religia catolică și și-a schimbat numele în Kendeffy.Cetatea se aflǎ pe teritoriul satului Suseni, Hunedoara, pe drumul județean DJ 686, la intrarea pe valea Râușorului și la 3 km distanțǎ de satul Râu de Mori.
Cetatea a fost ridicată pe un colț de stâncă, la intrarea în defileul Râușorului, în jurul unui turn pătrat, căruia i-au fost adăugate un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri. Deși a fost ridicată în scopuri de apărare, ea nu a îndeplinit niciodată acest rol, cele trei fortificații fiind prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că, cel mai probabil, cetatea servea ca loc de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Are plan neregulat, adaptat formei de relief, este prevăzută cu un donjon masiv și a fost cea mai puternică cnezială din Transilvania.
Cetatea Colț, ale cărei începuturi datează din anul 1359, s-a degradat prin prăbușirea în vale a unor curtine, iar în prezent mai păstreză doar resturile de ziduri, fiind practic o ruină. Reprezentanții comunei Râu de Mori încearcă să atragă fonduri pentru reabilitarea acestui monument istoric, ajuns astăzi în paragină.
b. Biserica Colț este situată în satul Sușeni al comunei "Râu de Mori" din județul Hunedoara. Biserica funcționează ca schit cu obște de călugari și poartă hramul "Duminica Tuturor Sfinților".
Râu de Mori este o străveche așezare de cneji români, locul de origine al familiei Cândea, amintită la începutul veacului al XIV-lea, care a avut un mare rol în viața socială și politică a Transilvaniei și ținutului Hațeg.
Cnejii din Țara Hațegului, de origine română, au avut un rol important în construirea bisericilor și mănăstirilor din zonă. Una dintre primele mănăstiri atestate pe teritoriul României a fost ctitorită de cneazul Cânde, lângă una dintre cetățile sale aflate la poalele Retezatului. Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreană Râu de Mori spre Râușor, una dintre porțile de intrare în Parcul Național Retezat, se află ruinele cetății Colț, și biserica cu același nume. Cetatea, cocoțată în vârful unei stanci ce străjuieste drumul și biserica de piatră l-au inspirat pe Jules Verne să scrie romanul "Castelul din Carpați".
Mănăstirea și cetatea Colț sunt înconjurate de fascinante povestiri și un mister aparte.
2. Curtea nobiliară a familiei Cândea
Curtea cnezială a familiei Cândea (cneaz al Țării Hațegului înaintea administrației maghiare din Ardeal), a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unor vechi edificii romane.
Monumentul se află în centrul localității, fiind format dintr-un ansamblu de construcții care cuprinde o clădire rezidențială, capela de curte, grajd, anexe, moara și biserica. Materialele descoperite pun în evidență o evoluție din preistorie, perioada romană și Evul Mediu, până în zilele noastre.
Cel mai vechi membru cunoscut al familiei cneziale din Râu de Mori este Nicolae Cândea, care a trăit pe la anul 1300. Fiul său Mihail „dictus Kende Malomviz filius Nicolai dictus Kende de Malomviz” (Malomviz este versiunea maghiară a toponimului) a fost executat în anul 1356 din porunca lui Andrei Lackfy, voievod al Transilvaniei, iar moșiile sale au fost confiscate. Regele restituie la 1359 văduvei lui Mihail Cândea moșiile Râu de Mori,
Nucșoara și Sibișel. Ioan și Cândea, fiii lui Cândea și Mihail de Râu de Mori - reprezentând a patra generatie cunoscută a familiei - sunt întăriți la 1406 în stapânirea „ipsorum kneziatus in possessione Malmowitze extensis” fiind scutiți totodată de dările datorate cetății Hațegului.
În 1447 Ioan zis de Cândea împreună cu cei trei fii ai săi sunt întăriți de Iancu de Hunedoara pentru merite militare în posesia târgului Sântămăria-Orlea și în alte moșii.
Până la sfârșitul secolului al XV-lea există știri despre stăpânirea de către Cândești a 30 de sate întregi sau părți de sate din Țara Hațegului.
Trecerea lor la catolicism s-a produs probabil în urma ascendenței lor în funcții publice. De la sfârsitul secolului al XV-lea familia se desparte în două ramuri importante care vor fi cunoscute prin onomasticoane maghiare: familia Kendeffy (fiul lui Kende, în limba maghiară) și familia Kenderessy.
3 Biserica Ostrov
Biserica de secol XIII este tipică pentru Țara Hațegului. Pictura din luneta portalului apusean este unică, reprezentând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul, în culori neobișnuite: mantaua Mariei este roșie, iar valul este verde, în timp ce mantaua Pruncului este galbenă și tunica verde. Pictura, de factură bizantină și aducând cu cea din Sântamaria Orlea este datată în secolul XIV.
Turnul cu secțiune pătrată este unul dintre cele mai pitorești din zonă. În interiorul bisericii se mai pastrează vag câteva picturi foarte vechi, probabil din secolul XIV.
4. Biserica Sf. Cuvioasă Paraschiva
În mijlocul satului Clopotiva se înalță astăzi, la mică distanță una de cealaltă, două biserici de zid, succesoarele unei ctitorii medievale din piatră, răpită de calvini în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. În acel lăcaș de cult va fi slujit însuși Zampa, preotul menționat ca făcând parte din scaunul de judecată întrunit la Hațeg, în ziua de 2 iunie 1360[2]: "Petrus archydiaconus de Oztro, Zampa de Clopotiva, Balk de Possana, Dalk de Domsus et Dragomyr de Tusta, ecclesiarum sacerdotes Olachales". Începuturile sfântului lăcaș se pierd în negurile istoriei. Cnejii Neagomir și Litovoi (Litinoia), contemporanii lui Zampa, sunt considerați potențialii săi ctitori. În 1711, ca urmare a unei ample renovări, vechiului nucleu al bisericii i-au fost adosate turnul-clopotniță și tinda. La mijlocul secolului al XVI-lea, odată cu îmbrățișarea ideilor Reformei de către nobilimea locală, sfântul lăcaș a fost înstrăinat, realitate sugerată de văruirea frescelor interioare. Totuși, prin înțelegeri exprese, divergențele dintre ortodocși (ulterior uniți) și calvini au fost evitate, biserica deservind, alternativ, până în anul 1759, când a avut loc cunoscuta vizită canonică a ierarhului unit Petru Pavel Aron, atât "nemeșimea" maghiară, cât și obștea sătească românească; după această dată a trecut definitiv în folosința reformaților , fiind menționată, ca atare, pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831; recensămintele ecleziastice din 1733, 1750 și 1761-1762 o atestaseră ca fiind unită. Cu timpul, împuținându-se credincioșii reformați, lăcașul s-a degradat iremediabil, fiind, în cele din urmă, dezafectat cultului; în anul 1860, când a fost dărâmat, de sub stratul de var au apărut fragmente ale valoroaselor fresce ortodoxe de odinioară.
5. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul
Biserica de zid cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Clopotiva, comuna Râu de Mori, județul Hunedoara - cea de-a doua ctitorie a localității Clopotiva, cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", a fost construită între anii 1768 și 1770, în timpul păstoririi preotului unit Ioan Popa, pe un teren donat de vicecomitele reformat Pogány János drept compensație pentru vechiul lăcaș de cult cedat reformaților. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată. Deasupra celor trei intrări, precedate de un pridvor deschis, se înalță o clopotniță centrală robustă, flancată de două turnulețe scunde, toate acoperite cu tablă; în rest, s-a preferat țigla.
Biserica, menționată pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în conscripția din 1829-1831, a fost reparată în anii 1854, 1894, 1968-1969, 1978, 1987 și 2000-2009, fiind împodobită iconografic în 2002, de pictorul Ion Albulescu din Bucova (jud. Caraș-Severin); târnosirea s-a făcut în anul 1968. Și acest lăcaș figurează pe lista monumentelor istorice românești.